Daniel Tovisi [Tovissy]

Cum face bestjobs publicitate negativă pe seama lui ejobs?

2010-04-09T17:10:00.000+03:00

Se pare că portalurile de recrutare vechi şi-au epuizat instrumentele etice de promovare, aşa că se iau la bătaie pe online, făcând publicitate negativă pe seama concurentului.
Un coleg mi-a atras atenţia asupra unei reclame tari pe bloglines.com.
Era un text pentru bestjobs.ro care suna în felul următor:

"Dezamagit de ejobs.ro / Cele mai bune joburi sunt pe "BestJobs.ro" / www.bestjobs.ro

Am făcut şi eu nişte căutări să văd dacă e valabil şi pe alte cuvinte cheie. La expresii generale, (gen locuri de muncă) apărea un alt text publicitar, numai pe cuvintele cheie ale concurenţilor (myjob, ejobs) apărea textul de sus.

Oare ce înseamnă acest lucru? Că cei de la Neogen îs nişte disperaţi de au ajuns să facă publicitate negativă (de altfel ilegală în România) sau pur şi simplu s-a distrat cineva un pic.
Ce poate să facă Ejobs în acest caz? Mai nimic, că nu cred că se poate demonstra ceva în instanţă, dacă s-ar ajunge acolo, pentru că legislaţia privind online e aproape înexistentă.

Lipsă de strategie, lipsa grijii faţă de mediu

2009-10-16T03:42:00.000+03:00

Se vorbeşte tot mai frecvent despre importanţa şi esenţialitatea componentului de mediu în strategia de business. Când cineva doreşte să pornească o afacere, primul lucru pe care-l ar trebui să facă este să se gândească. Văzând activitatea tot mai multor companii locale şi naţionale, încep să-mi dau seama că planificarea adevărată nu e o activitate prea răspândită în afacerile „în carne şi oase”. Se învaţă la facultate, se vorbeşte despre planificare la conferinţe şi training-uri, dar când vine vorba de punerea în practică, lucrurile se schimbă.

Puţini sunt la număr acei manageri, care se gândesc suficient de adânc la toate detaliile unui proiect. În majoritatea cazurilor se focusează mult prea mult pe o anumită latură (ce depinde de trecutul organizaţional şi nivelul experienţei manageriale) fie că e vorba de investiţiile necesare, resursele umane sau aspectul juridic. De obicei impactul companiei, şi a proiectelor derulate asupra mediului nici nu ajunge subiect de discuţie. Doar firmele, care au o activitate destructivă asupra mediului, sunt atenţi la acest detaliu. Încearcă să construiască un sistem cât bun pentru a se proteja de autorităţi şi demersurile asociaţiilor non-profit (de altfel foarte slabe). Să luăm un exemplu din Târgu Mureş: combinatul Azomureş: după ce luni la rând toxifică zona municipiului cu amoniac, pe care o simte toată zona, şi în urma căruia este sancţionat de autorităţi, mai are tupeul să pună la îndoială corectitudinea măsurătorilor şi să ameninţe cu instanţa. Comunitatea la un moment dat începe să strângă semnături pentru a schimba situaţia, dar nu rezolvă nimic. Primarul, pentru a-şi îmbunătăţi imaginea se declară solidar cu ei, şi face promisiuni, care apoi se pierd în aerul îngreunat de amoniac. Asociaţiile de mediu, care sunt destul de multe la număr, n-au nici un ecou, câteodată mai fac o declaraţie în presă şi ei, apoi se aşterne tăcerea. La noi nu e la modă nici activismul, aşa cum nici conducerii de la Azomureş nu-i prea pasă de mediu. Acţionarii turci vor să scoată profit, iar angajaţii locali în funţiile de conducere vor să-şi păstreze locul de muncă. Chiar se vorbesc despre investiţii de mediu de peste 100 milioane de euro, efectele nu prea se văd, deci sunt foarte discutabile.

Însă Azomureşul aşa cum scriam mai sus, e un caz aparte, dacă trecem la o firmă de dimensiuni mici, strategia de mediu nici nu va apărea în strategia de business. De ce? Pentru că nici strategia de business nu există în forma scrisă. Iar după cum spunea un profesor de la facultate ceea ce e nu e scris, nu există! Mulţi dintre manageri-proprietari ale firmelor mici, când aud grijă faţă de mediu, se gândesc din start la costuri extra şi proiecte serioase. Însă se poate porni şi de la lucruri mici, care în loc de costuri vor aduce economisiri. Să dau ca exemplu apa apotabilă şi forma în care acesta este asigurată angajaţilor. Un abonament la o firmă distribuitoare de apă costă mai puţin faţă de apa luată la PET-uri zilnic sau săptămânal.
Când vine vorba de listarea la imprimantă: este mult mai uşor să dăm un click pe print documentelor inutile, care până la urmă n-au nici o importanţă. Energia electrică – unora dintre angajaţi îi e mult mai la îndemână să lase pornit calculatorul, care va funcţiona 14 ore total inutil, faţă de cele 8 ore, în timpul programului de muncă.

Sunt nişte lucruri mărunte, aşa cum pare a fi şi Blog Action Day 2009 la prima vedere, un proiect de responsabilizare faţă de aspectele climatice, adresată bloggerilor din toată lumea, dar cu siguranţă pe termen lung, şi ca parte integrantă, vor avea efecte benefice asupra mediului înconjurător. Trebuie doar să ne gândim la început şi la aceste aspecte (apă, curent, consumabile) şi să creem o cultură organizaţională, în care angajatul se simte responsabil când vine vorba de utilizarea acestor resurse de strictă necesitate.

Publicitatea - arma cea mai de preţ? Serios?

2009-04-06T01:40:00.000+03:00

Poftiiiiiim?

Atmosfera este compusa din 3 elemente de baza: azot, oxigen si publicitate. Depsre primele doua se invata la scoala, dar depsre publicitate prea putine stie un tanar proaspat iesit de pe bancile scolilor. Publicitatea reprezinta arma cea mai de pret pentru succesul unei afaceri in zilele noastre si la aceasta, managerii companiilor apeleaza cel mai adesea doar cand sunt pusi in fata unor momente de rascruce [...] Obiectivul revistei Business Plus este sa oferim un Plus afacerii tale. (fără dicatrice)

... citesc in editorialul Business Plus, publicaţie gratuită, editată de iNFi Net.
O paralelă destul de nereuşită, având în vedere că elementul lipsă, în locul căruia se află publicitatea este dioxidul de carbon, care de altfel dăunează grav sănătăţii :)

Cine citeşte astfel de reviste? După cum vâd în scara noastră, de bloc majoritatea lor ajung la coşul de gunoi, fără ca măcar destinatarii să fi uitat la ele. 35000 de exemplare, la ediţia de Mureş - oare care este procentul, din acest număr ajunge să fie citit? Citit, mă refer la vizualizare, că de citit nu prea ai ce să citeşti. Pe cele 16 pagini găseşti 6 articole banale, dintre care una e editorialul. Ce bine, că poţi afla dintr-o revistă de business cum să te fereşti de gripă, cum se restituiează taxa auto, cum se prepară salata de cartofi cu verdeţuri sau un cocktail margarita, şi cât de fain e staţiunea Sovata (despre asta voi posta eu un articol în curând). Bine că pe lângă staţiunea Sovata se află o machetă cu un hotel din Târgu Mureş, iar cocktailul de margarita (făcută de tine) o poţi savura într-un night club din Mureş.

Sau nu e vorba de o revistă business? Atunci cui se adresează? Editorialul targetează un public, iar restul articolelor, altul, total diferit. Ah, înţeleg, de fapt e vorba de mai multe publicuri ţintate... Frumos, ar fi, dacă editorii ar ţine cont de dicatrice. Dar nu ei sunt primii, care uită să scrie băăă în loc de baaa. Am văzut şi la case mai mari, magazine care vând haine de lux, şi multe altele. Se pare că e un trend în răspândire. Totuşi nu înţeleg, de ce se mai predă în şcoala primară...
Ar trebui să facem o campanie în acest scop, nu? Fără dicatrice, şi romengleza la maxim! Economisim cerneală, şi scăpăm de câteva fiinţe plecate, care se vor sinucide la văzul înjuriilor aduse limbii române...

Ingredientele unei prezenţe media de succes

2009-02-24T18:09:00.000+02:00

Împrejurare: În urmă cu câteva minute câţiva elevi şi doi profesori ai Liceului de Artă din Târgu Mureş s-au adunat în cetate, lângă patinoar. Nu peste mult timp au fost aduse câteva cuburi de gheaţă din partea cealaltă a cetăţii, liceeni năpustind asupra lor cu şpacluri şi dalte. O practică obişnuită, am putea spune, când elevii pot pune în aplicare cele cele învăţate în băncile şcolii, dar nu şi pentru media. În decurs de un sfert de oră (cât am fost şi noi de faţă) au sosit la faţa locului patru echipaje ale televiziunilor locale (TTM, Ştii TV, TVR Târgu Mureş) doi reprezentanţi ai mediei online (CityNEWS, cultura.inmures.ro) şi mai mulţi ziarişti de la cotidianul Zi de zi, care chiar s-au luat la ceartă, neputând decide cine va relata despre cele văzute în cetate.

Cea mai ageră s-a dovedit a fi jurnalista de la CityNEWS, care după o oră deja publicase pe site-ul lor ştirea şi câteva imagini despre eveniment.

Chiar n-are media locală teme mai importante, de interes general? S-au săturat telespectatorii de criza omniprezentă din media, astfel au nevoie şi de alte gustări reci de la ora cinci? Sau pur şi simplu e vorba de celebrul truc al celor din spate, denumită agenda setting? Nu ştiu să răspund la aceste întrebări, în schimb vă pot oferi o reţetă simplă pentru o prezenă media numeroasă.

Ingrediente:
- gheaţă – minimum două cuburi mari (transportat cu o Dacie papuc), sau mai multe bucăţi mici
- aproximativ 20 de liceeni (preferabil viitori artişti)
- profesori (preferabil artişti) – doi la bucată (unul pentru interviuri, altul pentru asistenţă)

Opiniile unui tânăr consultant, asupra CSR-ului românesc din 2008

2009-02-09T23:23:00.000+02:00

1. Care sunt primele 3 companii din România pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea în societate şi de ce?

Ar fi cam greu să realizez un clasament absolut al celor trei, deoarece există multe companii, care au avut o activitate considerabilă din punct de vedere al CSR-ului. Voi încerca să stabilesc o oarecare listă, dar nu înainte să fac o categorizare, fie chiar şi una neobişnuită. Voi începe cu acele companii, care au o activitate de CSR consacrată: PETROM, Orange şi BRD.
Petrom şi-a păstrat, cum este logic şi era de aşteptat, focusul pe mediu.
Şi-a continuat programele începute anul trecut, cum ar fi Parcurile viitorului, dar s-a implicat şi în programe noi, cum ar fi emisiunea Respect pentru viitor, difuzată pe Realitatea TV.
Orange România, care are deja un trecut considerabil în programele de CSR, a avut şi anul acesta un program mixt, care cuprinde sănătatea, educaţia, domeniul social, ONG-urile şi binenţeles mediul.
BRD, fără să mă uit pe site-ul lor, mi se pare că s-a direcţionat mai mult spre cultură şi educaţie. Cel puţin pe plan local, abia dacă au existat evenimente culturale (mai ales cele muzicale) care să nu fi fost sprijinite de filiala română al grupului francez Grup Société Générale.
A doua categorie e constituită din nou-intraţi în lumea CSR: MOL România cu un program mixt, cu accent pe mediu şi sport şi Germanos - o surpriză cel puţin pentru mine, cu proiecte pe domeniul educaţiei, cum ar fi Ţine-ţi viaţa în propriile mâini!
Absentul anului mi se pare că a fost Cosmote. După ce în anii precedenţi s-a implicat masiv în proiecte de responsabilitate socială, în 2008 abia a fost vizibil.
Din ultima categorie creată de mine, fac parte firmele "nu ştiu unde să le pun". Voi aminti doar două firme, ambele din domeniul comunicării online: X3 Studios, din Timişoara, cu Proiect 1000 şi firma târgumureşeană REEA cu proiectul local inmureş.

2. În ce măsură marile companii din România au răspuns în 2008 aşteptărilor tale în privinţa implicării în societate? (te poţi referi atât la ce au facut bine, cât şi la ce au făcut greşit, sau ar fi trebuit să facă)?

Cel mai mult am simţit lipsa companiilor din domeniul FMCG, mai ales din zona de băuturilor răcoritoare. Coca-Cola HBC, Amraq Beverages şi European Drinks abia s-au mişcat în această direcţie. În rest, celelalte companii multinaţionale sunt în regulă.

3. Ce aşteptări ai de la companiile din România, în privinţa responsabilităţii sociale, în 2009? (te poţi referi la cauzele pe care ar trebui să le susţină, la modul în care ar trebui să o facă sau la modul în care ar trebui să comunice despre asta)?

Chiar dacă suntem în mijlocul unei crize economice, doresc să văd implicarea mai puternică a companiilor din FMCG, în special băuturile răcoritoare şi alcoolice. Veniturile lor nu vor scădea, precum companiilor din alte domenii. Colectarea selectivă a deşeurilor, încă nu e nici pe departe rezolvată. PET-urile, cutiile de aluminiu şi din hârtie (gen TETRA PACK) ar trebui impozitate, cum s-a întâmplat cu sacoşele nebiodegradabile din plastic. Asta în cazul în care principalii producători de astfel de deşeuri nu vor avea iniţiative serioase în această direcţie. Ca o soluţie posibilă, văd un proiect de ansamblu, tip CRM, în urma căruia, o anumită sumă, obţinută din vânzarea unui produs cu ambalaj PET, aluminiu sau TETRA PAK, ar fii direcţionată spre dezvoltarea reţelei de pubele selective şi a centrelor de colectare.

4. Cum crezi că le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, şi în special pe cele de la care cumperi, să fie mai responsabile in 2009? (în contextul crizei economice, ne interesează dacă tu personal eşti dispus să recompensezi sau să sancţionezi companiile care se implică, respectiv nu se implică în rezolvarea problemelor sociale pe care le va avea de înfruntat România in 2009)?

Voi încerca să mă orientez mai mult spre produsele fabricate în România, în special în Transilvania şi comunittatea în care trăiesc (transylvanicum). Voi aştepta un timp, ca să văd şi hypermarket-urile, şi celelalte retailer-i, avansând pe tărâmul fermecat al responsabilităţii sociale, după care mă voi orienta spre cele, care fac mari demersuri mai hotărâte în programul lor de responsabilitate socială.

Best of naming 2: Porcuşorul pofticios

2009-01-15T01:49:00.001+02:00

Sună drăguţ, în mod normal ar fi jenant, dar nu şi în acest caz. Porcuşorul pofticios este numele unui fast-food în zona căminelor, de pe Cornişa, Târgu Mureş. Memorezi aproape instantaneu, şi nu-l uiţi nici după multe luni. Păcat că localul arată cam naşpa, ca şi cum ar fi o cantină din timpul comunismului. În rest mâncarea este super OK, cel puţin sandwich-ul din carne de porc :)
Dacă eşti din Mureş sau vii să stai câteva zile, şi-ţi place fast-food-ul, merită să încerci. Hamburgerele din Mc Donald's sau KFC nici nu-l ajung în urmă.

Menţiune: Nu am nici o treabă cu proprietarii, şi nu e vorba de vreo reclamă...

Campaign is dead...

2009-01-07T19:08:00.000+02:00

... nu vroiam să revin după jumătate de an în blogosfera românească cu o asemenea știre, dar asta e. Singura publicație specializată pe domeniul comunicațional din România nu mai există! AdPlayers a scris astăzi despre subiect, deși publicația a fost închisă de către publisher-ul Rachad El Jisr încă din toamna anului 2008. Deși într-un post (neterminat nici de până atunci) cu ceva timp în urmă, criticam pozitivismul absolut al articolelor apărute, era singura revistă tipărită care ne dădea o oarecare imagine despre ce se întâmplă în domeniul publicității, relațiilor publice și mediei românești. Chiar e nasol ca cititorii de rând să afle ultimii soarta unei publicații... dacă am fi știut mai devreme acest lucru, lumea ar fi fost mai calmă: n-ar fii trebuit să terorizez femeia de la chioșcul din fața blocului de mai multe ori pe săptămână, dar și vânzătorii din magazinele Inmedio, din hipermarketurile târgumureșene ar fi avut o viață mai liniștită. Dacă socotesc bine, începând din octombrie, aproape de o sută de ori am pus întrebarea vânzătorilor: Campaign aveți? Campaign România? N-au avut... și în sfârșit am aflat și eu de ce!

Zonă de răcorire în centrul Târgu Mureșului

2008-08-07T00:30:00.000+03:00

Pe data de 5 august campania de sampling al celor de la Nestea a ajuns și în Târgu Mureș. Mare noutate n-am să vă scriu despre campania de sampling in sine, atâta timp cât Marius Sescu a descris într-un post cam în ce a constat această acțiune în Iași. Doar că la noi, după cum am observat, primirea unui pahar de ice tea n-a fost condiționată de primirea unei ștampile. Fetele erau în altă parte. Căldura n-a fost chiar așa de insuportabilă, așa că lumea nu s-a înghesuit să bea ceai. Datorită bannerelor și indicatoarelor însă s-a reușit stârnirea curiozității în rândul trecătorilor.

Best of naming: Visul imaginației

2008-06-22T22:05:00.000+03:00

Un coleg de la firmă mi-a atras atenția asupra unei denumiri ciudate ale unui magazin de rufe second-hand. Așa la prima citire sună bine "Visul imaginației", dar dacă stai să te gândești, realizezi cât de nereușit este asocierea. Fiecare dintre noi avem vise, și pe deauspra avem și imaginație, dar când vine vorba de o imaginație, care să aibă propriul vis... în fine trăim în România, țara tuturor posibilităților.

Particularităţi de branding după arie, în cazul mărcilor corporatiste în domeniul serviciilor din România

2008-05-18T16:47:00.001+03:00

În lucrare am analizat procesul de construire a mărcii corporatiste. Pentru început am presupus că procesul de construcţie a mărcii este specific fiecărei domeniu aparte, existând asemănări în interiorul domeniului şi diferenţe între domenile serviciilor.
În acest sens am selectat trei domenii, în care dezvoltarea economică a fost cea mai intensă în ultimele ani. Aceste domenii sunt băncile, administratorii de pensii private obligatorii şi companiile de telefonie mobilă. Din fiecare domeniu am ales trei companii, primele trei după locul ocupat în clasmamentele oficiale. În cazul băncilor astfel au rezultat băncile BCR, BRD – Grup Societé Generale şi Raiffeisen Bank. În cazul administratorilor de pensie privată alegerea a căzut pe ING Fond de Pensii, Allianz-Tiriac Fond de Pensii şi Interamerican. Astfel numai primele două ocupă poziţiile de lider în clasamentul după numărul de participanţi, Interamerican situându-se abia pe locul cinci. Consideraţia, pentru care aceasta din urmă a fost totuşi ales pentru analize, a fost descoperirea că aceasă companie a avut o campanie de comunicare destul de intensă.
Cum este compus lucrarea?
După indroducere am scris despre problematica utilizării termenilor în domeniul comunicării şi în special al brandingului. Astfel termeni ca imagine, reputaţie, marcă, identitate în lucrările de specialitate sunt folosite fără consideraţii anterioare. Astfel s-a ajuns într-o situaţie chaotică, în care nu putem vorbi despre o terminologie larg acceptată. Totuşi, în momentul de faţă brandul, şi procesul de branding în sine, adică marca şi procesul de creare a mărcii sunt cele mai intens folosite în literatura specifică domeniului. Din acastă consideraţie am decis ca şi eu să utilizez termeni respectivi. După această clarificare am făcut o scurtă analiză a literaturii apoi am definiat termeni cu care am operat pe parcursul lucrării.
Am considerat important motivarea alegerii sectorului terţier, nu înainte să recapitulez cele trei sectoare economice.
După scurta partea de teorie am trecut la analiza mărcilor corporatiste.
Am analizat identiatea mărcii – logoul, cromatica utilizată, sloganul, mai apoi viziunea și valorie companiei şi legăruile între acestea. După acesta am trecut la evidenţierea principalelor strategii de construiere a mărcii, binenţeles cele pe care le-am putut documenta. După fiecare domeniu în parte am scris câteva câteva concluzii, iar concluziile finale am prezentat în partea de încheiere a lucrării.

Blogule, mi-e dor de tine...

2008-05-10T01:49:00.000+03:00

N-am scris de mai bine de trei săptămâni aici. Deja mi-e jenă față de cei care nimeresc din greșeală pe blogul meu. Dar cred că am aflat și explicația: încerc să fiu minuțios, de obicei scriu mult când postez, și reușesc să scot din mine romane, probabil prea plictisitoare pentru omul de rând. Mi-am propus de multe ori că voi scrie regulat (a se înțelege de mai multe ori pe săptămână), dar tot nu reușesc să mă ţin de cuvânt. Da, aș putea veni și acum cu pretextul că nu am timp, fiindcă asta e principala mea problema: lipsa timpului.

În ultima vreme am o grămadă de chestii pe cap: în urmă cu o săptămână mi-am scris lucrarea de licență, mă rog lucrarea finală la universitate (nu o pot numi lucrare de licență, deoarece pentru licențierea adevărată, ceea de la UB-FJSC, nu avem nevoie de lucrări). În fine, am reușit să termin, să predau și s-o prezint cu brio. Am întârziat o săptămână cu predarea, am lipsit o zi de la locul de muncă, n-am dormit nopți întregi, dar am terminat-o, și în mare parte sunt mulțumit cu rezultatul. Nu mă refer aici la notă, pentru că puțin îmi pasă de 10, ci de lucrarea în sine, și informațile pe care le-am aflat pe timpul redactării acesteia. Mai încolo voi posta și extractul. Asta a fost una dintre preocupările mele. Principala preocupare a mea este de ceva vreme proiectul CSR Mureș. Dacă aș sta să număr câte ore am lucrat pe acest proiect, cred că ar ieși pe primul loc în privința timpului investit. Cel mai mult am lucrat pe website, dar nici comunicatele, afișele, machetele de presă n-au fost făcute ușor.

Acum mă confunt cu sindromul "greața de a scrie lucrări", deși am vreo 5 - din politologie, drept comunicațional, patrimoniu național și PR, tehnici de comunicare și pragamatică. Sunt în sesiune, și am de dat 4 examene. Astea sunt cele complementare, de bază lucrez cu normă înreagă și după aceea mă întâlnesc cu prietena mea, aproape în fiecare zi.

Abia aștept sfârșitul sesiunii, să ajung la finalul lucrărilor... aștept să revin, între timp nu-mi rămâne numai dorul faţă de tine...

Circ și pâine pentru popor…

2008-03-15T16:34:00.000+02:00

Romanii se mulțumeau cu circ și pâine. După două milenii situația s-a cam scimbat. Când ai fost ultima dată la circ, sau măcar ai fost vreodată? De ceva vreme încoace, cam de două ori pe an poposesc circarii și în Târgu Mureș. Timp de o săptămână își arată curioșilor cele mai tari acrobații și ciudățenii. Mă rog, asta o închipui eu, că n-am pus niciodată piciorul în cortul lor. N-au reușit să mă convingă, sau pur și simplu n-am avut timp să aflu și eu ce și cum.
Totuși apare un lucru interesant mie, când vine vorba de ei, și anume cum își promovează spectacolele. Porta-vocea e un mijloc de comunicare obișnuită în oraș, mai toți oranizatori ai târgurilor, expozițiilor o folosesc. Dar circul e unic prin afișele lui.
Când e circ la hipodrom, pe fiecare stâlp electric de pe străzile principale apare un panou cu spectacolele circului. Sunt puțini care nu află în acest fel de prezența circului. Câți sunt interesați și câți se duc la spectacole sunt deja alte întrebări. Totuși mă fascinează faptul că reușesc prin sume mici să-și promoveze spectacolele. Panourile din PFL pot fi reutilizate și cu alte ocazii, le ajunge să tipărească câteva mii de afișe, și să completeze cu un marker locația și data spectacolelor.
Pe stradă aceste panouri emană secvențele șterse ale trecutului, trecutul de care ne distanțăm tot mai mult, și cu o tot mai mare repeziciune pe valurile erei digitale. Circul adevărat aparține trecutului. Printre maiștri ai comicului se amestecă și alți circari, care încearcă în fel și chip să atragă vizitatori, doar că dorința lor e cetățeanul să viziteze nu cortul, ci urna lor, de vot binențeles.
Într-una din primele mele posturi pomeneam și eu de unul dintre acești pseudo-circari, care era să trimită maimuțoiul la concediu fără plată – atât de bine își juca rolul. I se cerea să nu audă, să nu vadă și să nu audă (vă sună cunoscut cumva?), dar neastâmpărat cum era, a procedat îmoptriva voinței celorlalți.
În ultima vreme am reușit și eu să-mi alcătuiesc și eu o imagine vagă asupra cum acești pseudo-circari încep să-și promoveze spectacolele. Îmi rezerv dreptul să le numesc Spectacolele pseudo-circarilor portocalii-albaștri. Principalele secvențe din acest spectacol: Departamentul de transport – în propietatea conducerii circului. Circul e condus de 8 ani de același clovn, nu maistru, ci doctor al circului portocaliu-albastru. Apoi ar mai fii panourile principale al departamentului, care din întâmplare sunt tot portocalii-albastre. Și de toate astea n-ar fii de ajuns, în ultimele zile departamentul de transport a achițizionat câteva trotinete pe patru roți, tot de dragul spectacolelor. Acum pe spatele fiecăruia apare numele departamentului și a circului. Vă întrebați în ce culori? Normal, albastru-portocaliu. Îmi vine în minte spectacolul de câțiva ani din Cluj, numai că era vorba de alt circ, și de alți circari. Lor le plăcea să lucreze cu trei culori, din întâmplare sau nu, acestea erau culorile tricolorului român. Dar spectacolul lor n-a ținut până la urmă, locul lor fiind preluat de compania circarilor albaștri-portocalii. Se pare că circul are succes cu mai puține culori, în fine e vorba de economisire, nu?

Securitatea naţională în spaţiul Balcanic - Pagini rupte dintr-un jurnal inexistent

2008-03-07T08:19:00.000+02:00

În perioada 6-7 octombrie 2007 am participat la o conferinţă internaţională organizată la Budapesta, în clădirea Parlamentului Ungariei de Hungarian New Atlantic Initiative pe tema: ”Securitatea naţională în spaţiul Balcanic”.

Budapesta, vizitată de prima oară de mine mi s-a părut formidabil de frumos, dar totuşi străin. Cu toate că înţelegeam ce vorbesc oamenii pe stradă, mi se păreau distanţati. Peste tot oameni de culoare - chinezi, coreeni, afro-americani, localnici la jogging cu câinele în zorii zilei, la plimbare pe malul Dunării seara, bănci, fast-food-uri la tot pasul - o adevărată capitală europeană capitalistă.
Peisajul Parlamentului, înconjurat de două rânduri de cordoane mi s-a părut cam ridicolă. După o oră de aşteptare şi două contorale de securitate am intrat în plenul Parlamentului - cel păstrat pentru asemenea ocazii. Ca situaţia să fie şi mai grozavă, odată cu prezenţa noastră şi Bill Clinton, fostul preşedinte al SUA, avea o întrevedere cu clovnul Gyurcsany.

După deschidere şi discursul deputatului Laszlo Mandur, a urmat discursul lui dr. Patrick Haroudin secretarul asistent general al NATO. Au fost prezenţi studenţii din Bosnia-Herzegovina, Albania, Croaţia, Serbia, Ungaria, Muntenegru, Macedonia, Slovacia şi România. Au fost prezentate de către participanţi raporturi de ţară privind siguranţa naţională.
Problemele înşirate, de altfel cunoscute de toţi cei prezenţi, au fost terorismul şi felul cum aceasta proliferează siguranţa naţionala , traficul de arme, crima organizată, traficul de fiinţe umane şi nu în ultimul rând corupţia. S-a pomenit şi despre hazardele naturale: inundaţiile care s-au abătut asupra spaţiului Balcanic respectiv incendiile din timpul verii în zona Meditereană.

Patrick Hardouin a vorbit despre integrarea euro-atlantică în Balcanul vestic - aspiraţii naţionale, realităţi regionale şi felul cum acestea influenţează siguranţa internaţională. După părerea oficialului NATO îşi are menirea de a dezvolta şi de a întări democraţia în zonă, inducând pace, stabilitate şi respect faţă de membrii Alianţei. De la naţionalism ţăriile se îndreaptă către o formă corporatistă. Ţările care au fost victimele naţionalismului (referire la fosta Yugoslavie) în ulimele două decenii şi-au recăpătat independenţa (Bosnia-Herzegovina, Muntengru, Macedonia, Croaţia). NATO a contribuit la aceste realizări chiar daca a trebuit să folosească intervenţia militară (înlăturarea lui Milosevici).
Hardouin a menţionat că ţările din spaţiul Balcanic sunt în etape diferite în ceea ce priveşte integrarea euro-atlantică. O ţară, ca să devină să devină membră NATO, trebuie să respecte o serie de condiţii. În primul rând să vrea acest lucru. Chiar dacă nu e o ţară, să spunem ”perfectă”, nu poate să tolereze lucruri cum ar crima organizată, corupţia. În schimb trebuie să respecte drepturile omului, să aibă o economie de piaţă funcţionabilă, controlul şi puterea să fie una democratică, să aibă o armată eficientă şi efectivă, să poată contribui la bugetul Alianţei. Când o ţară devine membru NATO el trebuie să garanteze securitatea celorlale 25 de membre. Aşadar statutul de membru NATO pe lângă privilegile oferite impune şi o serie de responsabilităţi.

În aceea vreme nu ştiam prea multe despre situaţia din Kosovo. Oficialii şi organizatori au respins ideea de a formula o soluţie definitivă pentru teritoriul respectiv, deoarece cei prezenţi nu aveau competenţa necesară. Deoarece s-a pomenit de prea multe ori de Kosovo, participanţi n-au putut să evite tema, ajungând până la urmă la anumite concluzii. În primul rând problema nu e rezolvată, NATO va sprijini iniţiativele (SUA, Rusia, U.E.), este necesar continuarea discuţiilor între Priştina şi Belgrad, s-a pierdut prea multă vreme fără a face nimic, progresul politic e mai lent, nu aşa cum precizau aşteptările, KFOR va rămâne în zonă să menţină pacea şi clădirea Europei noi e ”work in progress”.
S-au pus şi câteva întrebări retorice: În ce măsură va fii NATO legătura de siguranţă între Europa şi SUA respectiv Canada? Cum se va soluţiona problema refugiaţilor în cazul Serbiei - se va precede la soluţii politice, sau acestă ţară trebuie să-şi găsească soluţii de unul singur? Federaţia ca statut pentru Kosovo e o soluţie de moment sau de lungă durată? Ar trebui să-şi păstreze statutul la fel ca Muntenegru sau ar trebui să urmeze calea independenţei, aşa cum a făcut şi Macedonia?

La sfârşitul zilei câteva peroane delegate din rândul particiăpanţilor au formulat o scrisoare deschisă Secretariatului General al NATO, ce conţinea principalele obiective NATO fixate de tinerii prezenţi, apoi am semnat-o cu toţi.

În prisma întâmplărilor recente - proclamarea independenţei lui Kosovo - jocul din plenul Parlamentului maghiar mi se pare o simulare a realităţii prezente. Majoritatea participanţilor sârbi au vorbit cu resemnare de situaţia actuală din ţara lor - practic Yugoslavia a fost jupuită şi reîmpărţită, de asemenea au încercat să evite subiectul Kosovo. O fată, dacă-mi aduc bine aminte, vorbea cu tunete şi fulgere că Serbia nu va renunţa niciodată la Kosovo. Parcă aş vedea în locul ei autorităţile sârbe din prezent. Albanezii, toţi pro Kosovo, înşirau mai tot timpul motivele de ce Kosovo ar trebui să-ţi urmeze calea lui (spre independenţă) şi că ţara lor va sprijini acest lucru. Macedonenii erau ceva mai moderaţi decât albanezii, dar şi ei erau pro. Organizatorii jucau rolul U.E., evitând să-şi exprime poziţia. Noi, participanţi din România încercam să aflăm despre ce e vorba şi ce legătură are situaţia din Kosovo cu ţara noastră. Situaţia era cam ciudată - România a fost reprezentat de 24 de studenţi de naţionalitate maghiară şi un tânăr analist militar, de la MApN (nu-mi aduc aminte dacă-l cheamă Mircea sau Dragoş, de altfel un tip destul de treabă).

Duminică după ce am reuşit să trecem de traficul infernal am ajuns în Varosliget unde tocmai se organiza un concurs de alergat. Ne-am înbrăcat cu toţi în tricourile organizatorului şi am asistat la o discuţie cu ministerul Apărării Bosniace, apoi am dat un tur la corturile organizaţiilor prezente colecţionând obiecte promoţionale - Armata Maghiară, NATO, Poliţia de Frontieră. Unii dintre noi au vrut să ţină în mână un Kalasyikov, alţii în schimb s-au întors la cortul New Atlantic Initiative unde au putut să vorbească şi faţă în faţă cu Patrick Hardouin, secretarul asistent general al NATO.

Ca o concluzie fost o experienţă nemaipomenită, cu toate că n-am ajuns, aşa cum speram, să stăm de vorbă cu participanţi din celelalte ţări. Ultima zi am schimbat câteva vorbe cu o fată croată care se mira că noi vorbeam aşa de bine cu organizatorii. Am avut nevoie de vreo cinci minute să-i explicăm cum de suntem maghiari, dacă venim din România. În fine, a meritat - pe deasupra nu ne-a costat nimic, şi am mai aflat câte ceva despre termenul de securiate naţională şi înternaţională. Nu prea multe, dar totuşi - ne-am familiarizat puţin. Şi asta contează!

Un sfat util în cazul prezentărilor în fața conducerii

2008-01-23T13:03:00.001+02:00

Dacă în poziţia de conducător (CEO, departament) se află o persoană autoritară ar fii bine să ţii cont de cele scrise în continuare. Primeşti zilnic task-uri (probleme) de rezolvat la care fie din musai, fie din creativitate îţi vin mai multe idei, mai multe soluţii ca posibilităţi de rezolvare. Fie că e vorba de o machetă de presă (dacă te ocupi cu grafică) fie că e vorba de soluţionarea unui transport special (dacă atuul tău e logistica), e bine să te prezinţi cu o singură idee. Adică cu cea care-ţi place cel mai mult ţie. Aici mă refer la task-urile care implică creativitate. Ce se poate îtnâmpla dacă te prezinţi cu mai multe idei? S-ar putea ca şeful tău să aleagă varianta care-ţi place cel mai puţin ţie. Şi ce poţi face? E varianta ta, şi totuşi vei avea o neîmplinire, deoarece tu l-ai fi ales pe celălalt – dar nu poţi face nimic împotrivă. Dacă te duci cu o singură variantă, ar fii bine să ai o serie de argumente care să dovedească faptul că ceea ce prezinţi e cea mai bună dintre soluţiile existente. Ca să poţi convinge pe şeful tău trebuie să crezi şi tu în faptul că ai propus cea mai bună soluţie din cele existente. Mai concret: abilitatea de a convinge porneşte de la încrederea în sine.

Despre mine

2007-12-31T23:22:00.000+02:00

• Mă numesc Daniel Tovisi și scriu din Târgu Mureș, uneori de la Sovata. În prezent lucrez ca şi consultant SEO şi marketing online în Târgu Mureș. Între timp lucrez la dezvoltarea propriei afaceri, prin care voi oferi clienţilor mei soluţii inteligente de comunicare integrată şi consultanţă în comunicare.
• Principalele domenii de interes sunt branding-ul, planificarea strategică și desigur relațiile publice.
• Sunt masterand la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Facultatea de Jurnalistică, programul de masterat "Publicitate şi brand". Sunt licenţiat în comunicare şi relaţii publice, Universitatea Sapientia, Târgu Mureş.
• Majoritatea experienței și cunoștințelor de specialitate am acumulat de-a lungul anilor, în mai multe ONG-uri în care am fost membru activ și am lucrat pe mai multe proiecte de comunicare. Între timp am citit bibliografie și presă de specialitate, care la rândul ei m-a ajutat foarte mult în evoluția profesională. Am o experienţă de peste doi ani în BTL (obiecte promoţionale) şi PR, şi una de peste cinci ani în design şi crearea identităţii vizuale.

Eu şi pungile mele cu branduri

2007-11-16T23:07:00.000+02:00

Dedic acest post tuturor managerilor de brand ale căror nume se află în postul de fată şi persoanelor care vor să intre pentru o scurtă perioadă de timp în mintea consumatorului.

Ieri seară, după ce mi-am scos salariul de pe card am mers la cumpărături la un supermarket din apropiere, la CarmOlimp. Am stat circa jumătate de oră holbând minute în şir la produsele de pe rafturi. În ultima vreme observ că sunt tot mai selectiv şi analitic când e vorba de cumpărarea unui produs. În continuare doresc să înşir cea ce am luat, şi cea ce vroiam să iau, dar până la urmă m-am răzgândit. Voi încerca să fac o autoanaliză în cea ce priveşte alegerea unui brand sau altuia. Când am şi ceva bani, nu sunt genul care obişnuieşte să facă liste înainte de cumpărături, în primul rând, că n-am ştiut dimineaţa că voi merge la cumpărături, în al doilea rând, am avut alte preocupări, mai importante, la locul de muncă. Dar să trec înapoi la subiect şi să vedem care au fost alegerile mele.
Pentru prima oară am pus în coş un baton lapte de vanilie la 0.95, fără brand, mă rog, unul necunoscut End-Ibo. Abia acum, când scriu acest post văd şi citesc ce scrie pe spatele etichetei aflu că e produs în Judeţul Harghita, într-un sat îndepărtat – dar asta n-are nici o importanţă. Acum îmi reamintesc, mai luam câteodată şi când stăteam pe acasă. Diferenţa e, că acela era produsă în oraşul natal. După ce mi-am dezvirginat coşul (a stat săracul gol vreo cinci-şase minute) m-am uitat şi pe raftul de sus, unde erau aşezate tabletele Milka la 2.95. Nu e scump, are un gust total special, şi totuşi n-am luat, în schimb am aruncat repede în coş un Africana cu cremă de căpşuni la 1.50. Apoi mi-am reamintit – ieri vroiam să-mi iau muştar. Prefer să ocolesc produsele Royal de European Food, nu-mi e pe plac nici muştarul de la Univer – are un gust ciudat. Cu câţiva ani buni în urmă, vara familia, şi musafiri mereu prezenţi făceam în curte grătar de două-trei ori pe săptămână. Pe atunci luam Cremvuştilă, şi îmi amintesc că avea un gust bun, aşa cum cred eu că ar trebui să guste un muştar. Acum două săptămâni am luat tot Cremvuştilă, şi – deşi nu mai e acelaşi – tot mi-a fost pe plac. Aşa că am pus şi acum acest muştar, la 1.30. Pe raft erau mai multe sortimente, am scos una normală cu care puteai câştiga lănţişor de aur, dar pac, mi-a venit în minte spot-ul zaraza. N-o fi vorba de şuncă, dar nici aşa nu vreau să fac parte din categoria respectivă, care cumpără un produs pentru un lănţişor de aur. Pe deasupra detest obiectele din aur, n-am purtat niciodată mai mult de o zi aşa ceva. Aşa că am pus cutia la loc, şi am ales unul din afara promoţiei la 1.30, chiar dacă nu vroiam să iau unul iute. Am trecut mai departe şi când am zărit seminţele de floarea soarelui. Nutline este unul dintre puţinele branduri de care m-am îndrăgostit. Avem o relaţie stabilă de circa 2 ani. Binenţeles am fost de două trei ori infidel, deoarece n-am găsit produsul respectiv în magazinul în care am intrat, aşa că am ales Andra. Dar după acea mereu am zis că a fost pentru ultima oară. Şi cam acolo au ajuns lucrurile încât prefer să nu cumpăr semninţe, dacă nu găsesc Nutline. Sunt în drum spre dependenţă, dar nu în acelaşi sens ca un fumător sau un alcoolist. Uneori mă cuprinde dorul să rod ceva, alteori sunt nervos şi mă ajută să mă calmez. Alteori stau pe gânduri noaptea, sau citesc şi îmi vine bine să ronţăi ceva. Cât de des ne vedem? Depinde! Minimum de două-trei ori pe săptămână, alteori aproape în fiecare zi! Am petrecut mult timp împreună, şi m-am simţit bine mereu în compania dânsei. Păcat că cei de la Alka Pro şi-au dat capul pe reclame. Pentru mine era bine mersi şi înainte. Chiar nu agreez ideea lor!
Mi-am continuat drumul de-a lungul rafturilor cu produsele de panificaţie. Vroiam să iau doar păine, dar am zărit două chifle la 1.40, pe care am luat şi la prânz cu 1.50 la un chioşc pe colţul străzii, unde avem biroul. Erau moi, păreau proaspeţi, aşa că le-am pus în coş. Numele, de altfel aproape imposibil de pronunţat „Hamixt” în cazul acesta pur şi simplu nu conta în. Apoi am luat şi o pâine feliată la 2.05. Nici nu m-am uitat la etichetă, doar la cea aflată pe raft. Am făcut un cerc în jurul raftului cu lactate, observând că n-au lapte Milli, doar Dorna şi Sanlacta. Pentru un moment m-am gândit şi la campania Dorna cu vacile care se trezesc în noapte şi mi-am pus întrebarea dacă într-adevăr au obţinut cea ce au vrut. Au un produs care rareori e pusă în coş în acest super, din cauza preţului. Depăşesc celălalt produs, mai sus amintit, cu aproape un leu, fiind la acelaşi nivel ca şi Meegle (dacă îmi amintesc bine, acum nu mai stau să verific) care oricum e brand olandez (sau doar aşa sună). Apoi am trecut la partea cealaltă cu caşcavaluri. Aici am avut cea mai grea luptă lăuntrică. Vroiam să iau un caşcaval, dar n-am găsit nimic la un preţ convenabil. Am luat în mână un Hochland Classic să mă conving că într-adevăr e produsă la Sovata. Da aşa e, şi s-ar putea să fii fost împachetată de fratele meu. Cum nu-mi convenea preţul în jur de 23 RON, am decis să iau brănză topită la pachet. Şi aşa sandwitch-ul pe care voi face pentru cină va fi formidabil. Am stat vreo două trei minute în faţa raftului cu produse Hochland. Caşcavalul e produs la Sovata (oraşul natal), dar tot nu e vorba de alceva. Am luat în mână unul cu şuncă în timp ce mă uitam la preţul Del (recunosc a trebuit să consult o revistă Kaufland, ca să-mi reamintesc brandul), care erau lângă – aproape 1 leu diferenţă. Mi-am reamintit din nou că fratele meu e angajat la Hochland, apoi mi-a sărit în gând seminariul de management când se vorbea de culturile manageriale din lume, cum că în Japonia dacă într-o familie cineva e angajată la o firmă să spunem producătoare de autoturisme, iar în acest timp un alt membru al familiei va cumpăra o marcă concurentă, acesta din urmă va fi considerat trădător. Aceste gânduri îmi treceau prin minte. Raţiunea îmi spunea să iau Del la 2.85, sentimentalul îmi spunea să iau Hochland. Apoi mi-am reamintit ce gust are, şi cel din urmă a învins, aşa că am băgat în coş un pachet de Emmentaler la 3.80.
Apoi am făcut un pas în stânga şi am zărit icrele Negro 2000. Cu Salata de icră Hering Negro 2000 pot spune că am doar aventură. Pentru prezenta satisfacere am dat 2 RON. Ştiu despre ea că abia dacă conţine 10% icre, restul sunt aditivi alimentari – dar totuşi gustul e elementul care mă seduce din când în când. În supermarket pentru o perioadă bună icrele au lipsit – posibil din cauza căldurii şi a greutăţilor survenite la păstrarea temperaturii necesare pentru depozitare. Dar cum a început aventura noastră? Prin vara anului curent mi-am reamintit o scenă, adică o perioadă a vieţii mele. În urmă cu 7-8 ani familia se ocupa cu turism, prin închirierea unor camere din locuinţa noastră. Pe atunci majoritatea turiştilor de la Sovata veneau din Republica Moldova. Îmi amintesc că aduceau cu ei tot felul de mâncăruri, care păreau ciudate mie, peşti cruzi afumaţi, şi icre pregătite în toate felurile. Obişnuiau să ne deie gustări din aceste mâncăruri (tradiţionale sau ruseşti), dar recunosc că nu era pe placul nostru. Am mâncat icre şi dinainte, dar pe parcursul anilor am uitat gustul lor. Aşa s-a întâmplat şi până în vara aceasta când am avut această amintire. Nu peste mult timp curiozitatea m-a pus să cumpăr icre, vroiam să redescopăr gustul. Şi de atunci nu mă pot abţine. Aşa cum am scris şi mai sus, avem o relaţie mai superficială cu domnişoara salată de icre Hering NEGRO 2000, dar tot nu s-a sfârşit. Între timp am stat şi cu icra de la Nordica, dar n-am fost satisfăcut în relaţia respectivă în cea ce priveşte gustul. Mi-am adus aminte că din sandwitch-ul de seară şi dimineaţă mai lipseşte şunca. Aşa că m-am dus la mezeluri şi am luat nişte şuncă York. De ce York? Se pare că am luat pe calea fidelizării – data trecută când am luat şuncă, tot York am ales. Sunt convins că are mai puţin soia modificată genetic direct din Brazilia (şi acesta din urmă poate fi un brand) în conţinut decât parizelul de 7 lei. Aşa am mai puţine remuşcări când dau 3.67 pe 300 de grame de şuncă făcută din carne de vită sau porc cu toate că presupun că şi vita sau porcul sunt hrănite tot cu concentrat care conţine aditivi dăunători şi porumb modificat genetic. Da, recunosc, exagerez aici! Nici eu nu sunt adeptul teoriei naturaliste şi vegetariene, cu toate că aşa rezultă din cele scrise mai sus. Continuând cumpărăturile m-am dus la partea cu legume şi am luat un ridichie albă la 1.86. Tocmai mă îndreptam spre ieşire când mi-am reamintit că n-am luat margarină. M-am dus înapoi la secţiunea lactate şi cum n-am găsit un brand care să-mi fie nou, nici Rama şi nici Delma nu vroiam să cumpăr – dar nu eu voi fi din cauza căreia va da faliment Unilever – am ales Vajkrem o cremă de unt cu ciuperci – produs în Ungaria, aşa cum multe dintre produsele din supermarketul CarmOlimp. Abia acum când scriu aceste rânduri îmi dau seama că am fost păcălit. Din nou! Am mai luat o dată aces produs, şi atunci din curiozitate – ce creme de unt au conaţionali (mă rog, dacă le mai pot numi aşa) de peste graniţă. Unde e păcăleala? Cu un nume maghiar – Vajkrem (cremă de unt) – şi cu nuanţe de roşu şi verde pe cutie poţi vinde un produs aparent din Ungaria. Şi se poate vinde bine, cel puţin mie. Vajkrem e produs de Cremont, în localitatea Saula, judeţul Cluj. În fine, am fost mulţumit data trecută de gustul şi calitatea produsului şi cred că nici acuma nu voi regreta că am dat 2.95 pe sortimentul cu ciuperci.
Mă îndreptam spre ieşire, făcând o oprire la cosmetice. Mi-am adus aminte că am rămas fără pasta de dinţi. M-am uitat la produsele Colgate Blend A Med şi trăgând căte un ochi şi spre Aquafresh timp de cinci minute, comparând acţiunile magice (efect de albire, protecţie îndelungată, etc), preţurile raportate la cantitate – dar n-am putut alege. Între timp am zâmbit văzând preţurile de la MAXIM şi Super Cristal, o fracţiune din preţul mărcilor cunoscute. Pănă la urmă am ales Vademecum, un brand neexperimentat pănă acum de mine la un preţ bun de 5.55 raportat la cantitatea de 125 ml. Vroiam să cumpăr şi un gel de duş, dar n-am găsit nimic, care să-mi placă. Dar ce am descoperit? Promoţie! Ţi se oferea un gel de duş şi un fixativ la 3.80. Formidabil! Am luat în mână produsele lipite, cu o bănuială profundă. Nici nu-mi amintesc cum se numea brandul – oricum, unul necunoscut, mai slăbuţ la designul ambalajului, dar şi aşa preţul părea să merite. Am uitat pe spate, văzând producătorul m-am speriat: ROMCHIM – adică chimicale, adică chimie, petrol...., în nici un caz, şi am aruncat produsul înapoi pe raft. Dacă producătorul se numea GURLI, şi era turcă, sau nu ştiu cum şi era produsă în Polonia, poate luam – dar aşa, văzând ROMCHIM pur şi simplu m-am blocat. Asta nu înseamnă că în trecut n-am folosit produse ROMCHIM. Îmi amintesc de şamponul de urzică care m-a scăpat când aveam mătreaţă, atâta timp cât cu Head&Shoulders nu reuşeam. Dar se pare că între timp m-am schimbat!
Spre ieşire am ajuns şi la băuturi. M-am oprit la ginuri, băuturile alcoolice preferate din trecut şi în prezent dar foarte rar consumat. M-a mirat faptul că între Bartender’s şi Wembley există aşa puţină diferenţă – sub un leu la sticla de un litru. Când obişnuiam să beau des gin, Bartender’s mi se părea mult superior faţă de Wembley, şi asta arătau şi preţurile distanţate, dar în prezent se pare că situaţia s-a schimbat.
Am trecut şi la băuturile răcoritoare. Produs Coca-Cola nu vroiam, şi aşa sunt prea fidel în ultima vreme mărcilor Coca-Cola Company, e timpul s-o las mai moale, produsele European Drinks nici nu veneau în calcul. Într-un alt post voi încerca să descopăr şi să scriu de ce detest acest producător, toată familia de firme şi toate brandurile, şi familiile de branduri pe care le deţin – deşi au reuşit să mă ademenească acum câteva săptămâni – până acum o singură dată – cu noul design de la Izvorul Minciu... scuzaţi-mă, Minunilor, varianta plată. Chiar m-am certat cu verişorul meu pe tema aceasta. Eu spun că seamănă leit cu designul apei plate Szentkirályi din Ungaria, el spune că nu există nici o asemănare. Numai Pepsi era la vedere din Ambraq Beverages, iar asta nu vroiam. Nu acum! Aşa că m-am orientat spre sucurile naturale. Am stat la analiză, deşi ştiam ce voi alege. Prigat – în nici un caz, Pfanner – prea puţin fruct la un preţ ridicat, Giusto – 5-10% conţinut de fructe este ok doar la promoţiile de 2.80 RON din supermarketul Darina. Nici restul mărcilor, alese de câteva ori în trecut nu-mi erau acum pe plac. Eu vroiam Naturalis, Naturalis made in Moldova, Republica Moldova. Am încercat câteva sucuri (identic) naturale şi pănă acum Naturalis m-a convins. Producătorul spune că numai suc şi zahăr conţine – şi eu îl cred, chiar dacă e din Republica Moldova. Aşa că am luat un Naturalis cu portocale de 1 litru la 3 RON. Ştiind că sucul dispare repede am zis să iau si o apă minerală. Vroiam Perla Covasnei, să încerc cum este, dar n-am văzut în frigidere. Cum în cazul apelor minerale oscilez între Tuşnad şi Perla Harghitei, iar acum am zărit mai devreme Perla Harghitei, am ales cel din urmă la PET-ul de 1.5 litri m-a costat 1.70. Cum acest brand este aproape de natură, aşa este aproape şi de inima mea, în alte cazuri consider 1.70 risipă pentru 1.5 litri de apă minerală, în cazul acestuia fiecare picătură merită.
În final am ajuns şi la caserie, unde am avut plăcerea să fiu tratat conform modelului comportamental „single bagger, double bagger” (am participat şi eu la o prezentare ţinută de Nicolae Pantiş de la TMI pe această temă): casiera văzând că n-am unde să pun produsele cumpărate mi-a întins o plasă, binenţeles gratuită şi brandată cu logo-ul supermarketului, iar când a văzut cp nu încape totul, mi-a întins şi a doua plasă, deşi aveam şi rucsacul pe spate, jumătate gol. În tot acest timp mi-au trecut prin minte secvenţe din spotul WWF sau Greenpeace (nu mai ştiu), când casierul şi cumpărătorul împart pumni şi picioare de fiecare dată când aceasta din urmă ajunge la caserie, ca până la urmă clientul să folosească în loc de punga din plastic o sacoşă din bumbac. Da, recunosc că am părăsit scena cu o oarecare remuşcare în mine, dar această remuşcare a fost rapid învălurită de bucuria că am reuşit să am în pungile din plastic câteva dintre brandurile îndrăgite de mine, să le posed şi să mă liniştesc ştiind că sunt ale mele.

IMM-urile în capcana HR-ului

2007-10-12T13:46:00.000+03:00

S-a tot auzit din stânga şi din dreapta, că odată cu integrarea României multe dintre firmele mici şi mijloci vor dispărea - deoarece nu vor putea lua lupta cu giganţii ce vor veni. În prezent încă nu putem fii martori al întâmplărilor prezise. Deşi IMM-urile pierd terenul pe piaţă contra giganţilor corporatiste, ele rezistă. Dacă supravieţuirea, căci trăim era "cine este mai puternic, supravieţuieşte", ar fi influenţată doar de venitul unei firme, procesul "peştele mare îl prinde pe peştele mai mic", numit şi globalizare, ar dura mai mult, decât pare în momentul actual să dureze. Un alt element important, de data fatală pentru IMM-uri este forţa de muncă, mai precis lipsa acestuia. În România deja se poate observa criza, care abia acum se dezvoltă. Situaţia e mai gravă în cazul forţei de muncă specializate - cauzată de de migraţia spre giganţi ai pieţei şi a "brain suck"-ingului de către ţările dezvoltate. Dar am putea da şi o altă explicaţie. În ultimi ani au apărut pe piaţă firme mici specializate, fără a ţine cont de nevoia forţei de muncă în domeniul lor. Deci pur şi simplu nu există suficientă "materie gri" care să satisfacă nevoile firmelor intens specializate.O altă chestie ar fii că majoritatea firmelor mici şi mijloci nu sunt suficient de puternice din punct de vedere financiar încât să-şi poate să permită specialişti. Aceştia din urmă preferă să lucreze la o companie multinaţională, binenţeles pentru o sumă mai mare, decât cel oferit de firma de dimensiune mai mică. Aşa încât nu le rămâne să angajeze personal necalificat, şi să le plătească calificarea. Într-un caz mai (ne)fericit firma respectivă îşi poate permite să plătească câţiva specialişti. Dar IMM-urile vor o dezvoltare cât mai rapidă, aşa că forţa de muncă specializată nu poate face faţă - nici psihic, nici fizic - cerinţelor tot mai mari. Şi din asta se iscă din nou un conflict. Angajatul văzând că, deşi are un venit substanţial, comparativ cu efortul prestat e mult prea puţin, ajunge în situaţia în care doreşte să-şi schimbe locul de muncă. Binenţeles de multe ori următoarea oprire e "burta peştelui mai mare".Făcând o primă concluzie, putem spune că IMM-urile reuşesc din ce în ce mai greu să-şi găsească forţă de muncă specializată. Şi cea ce e interesant, că puţine firme fac eforturi, să-şi păstreze specialişti actuali, deoarece nu sunt conştienţi de criza în stadiul primar de dezvoltare. Astfel se despart prea uşor de angjaţii respectivi, şi o iau pe calea declinului, neputând menţine dezvolatarea durabilă a firmei. Asta, în vreme ce comapniile mai mari fac eforturi mai mari de a-şi stabiliza mişcarea propriul forţă de muncă.Deci până la urmă nu pe piaţa propriu-zisă se va duce războiul globalizării ci mai degrabă pe piaţa HR-ului.

Când voi fii mare vreau să fiu ... strategic planner!

2007-08-15T22:35:00.000+03:00

Da, ar fii cam ciudat să auzim asta din gură unui copilaş de câţiva anişori! Când eram mic, şi s-ar putea, ca situaţia să fie aceeaşi, mai toţi vroiam să devenim fie doctori, fie constructori sau piloţi! Mă întreb cam la ce vârsă se poate întâmpla, ca cineva să se trezească într-o dimineaţă însorită şi şă spună cu voce tare: eu vreau să devin planificator strategic? Sau nu e tocmai aşa! Trece un timp după care realizezi că eşti interesat de publicitate, ca mai apoi să afli că publicitatea nu înseamnă numai spot-uri difuzate la TV şi afişe pe stradă, şi ceea ce vezi e numai o fărâmătură dintr-o pâine întreagă! Trebuie să treacă iar ceva timp să înţelegi că păinea e doar podusul iar până grâul să ajungă pâine, trece printr-un lung proces, în care are o funcţie importantă, printre alţii, şi brutarul.

În urmă cu un an dacă cineva m-ar fii întrebat ce e mixul de marketing, n-aş fii putut răspunde. Acum jumătate de an deja aveam o vagă idee despre insight, şi că ideea creativă nu-i totuna cu output-ul!

Nici până acum n-am reuşit să aflu în ce constă exact munca unui strategic planner. M-am uitat la câteva prezentări de la Marketing 360 din 2006 şi acum am început să-mi construiesc o imagine a planificatorului strategic (o fii termenul corect în română?). Am aflat că nu e deloc uşor, că nu oricine, care aspiră la un astfel de carieră ajunge să-şi realizeze visul. Însă pare interesant, foarte interesant! Nu rămâne decât să-mi fac o strategie bună încât să ajung cât mai aproape!

Sprite a spus din nou pe bune şi a făcut-o mare (veniturile)!

2007-08-12T21:00:00.000+03:00

Campania "Premiile mici sunt naşpa, de asta noi iti dăm premii MARI"" inţiată de Coca Cola HBC pentru brandul Sprite s-a încheiat în urmă cu câteva săptămâni. Stilul abordat este caracteristic brandului, şi se inspiră din stilul de viaţă al publicului ţintă.Făcând cercetări pe plan local (în hypermarket-uri, dar şi în magazinele de pe colţ) pot spune că vânzările au avut o creştere fără precedent. De fiecare dată rafturile s-au golit după o jumătate de zi!Dacă ne uităm puţin la premiile acordate, putem spune că valoarea lor n-a avut o pondere prea mare în succesul campaniei. Valoarea celor 10 motorete nu trece de 15 mii de euro. Restul premiilor? Brelocul uriaş, ursuleţul uriaş şi câteva tricouri uriaşe au contribuit în ceea mai mare parte la succes. S-a demonstrat (în pofida unor afirmaţii din ultima vreme ale unor nume mari din publicitatea românească) că creativitatea se vinde, chiar foarte bine! E demn de marcat îndrăzneala autorilor promoţiei, care au avut curajul să vină cu premii aşa de trăsnite - în senul adevărat al cuvântului.Cretivitatea însă nu v-a reuşi să fidelizeze consumatorii, vânzările acum, după încheierea promoţiei binenţeles că vor scade. Ca dovadă stau PET-urile de pe rafturi, care nu mai au o căutare aşa de mare, ca în timpul promoţiei. Eu aştept cu nerăbdare următoarea promoţie, să văd dacă vor reuşi să elaboreze o campanie şi mai trănită!

Cele 10 legi muiabile ale internet brandingului - coautorii Ries ar trebui să revizuiască anumite părţi din cartea lor

2007-08-11T19:19:00.000+03:00

Au trecut 7 ani de la apariţia cărţi "Cele 11 legi imuiabile ale Internet brandingului" de Al Ries şi Laura Ries.Când iau în mână o carte fie vorba de una în domeniul publicităţii sau sau, când mă întâlnesc cu sintagma "autor al bestseller-ului" mereu îmi pun întrebări legate de acesta. Dacă o carte ajunge să fie best-seller, înseamnă neapărat că este una bună în domeniu? Sau este meritul editurii şi a distribuitorilor, care au un marketing foarte bun?După crezul meu o carte într-adevăr bună nu are nevoie de recomandări pe coperta din spate. Da înţeleg, că în ziua de azi şi în cazul editurii profitul este în prin plan şi s-ar putea ca şi editori să fii obişnuit cu aceste recomandări ale unor nume grele din domeniu.Revenind la cartea mai sus menţionată, pot spune că este una interesantă.Al şi Laura Ries s-au transformat pentru o vreme în Nostradami ai marketingului, sau mai precis al internet brandingului. Autorii fac nişte afirmaţii ferme în privinţa net brandingului din perspectiva prezentului şi viitorului. Pentru noi însă prezenul lor înseamnă trecut iar viitorul prezenul pe care-l trăim chiar acum.Aş dori să scriu câteva cuvinte despre previziunile făcute la sfârşitul cărţii. Unele dintre dintre aceste previziuni s-au adeverit, altele nu.Să ne uităm puţin la ele. Registrele au o importanţă tot mai mică, aşa cum cataloagele tipărite au început longa lor cale pe panta declinului. Mica publicitate în prezent duce o viaţă amfibrahă, este cam la mijlocul transferării de la forma tipărită la formatul digital. Asta e soarta şi a anumitor periodice. Din lispa fondurilor ziarele tipărite se mută on-line. Serviciile poştale au suferit o scădere în cantitatea scrisorilor livrate şi încearcă să se menţină diversificându-şi serviciile oferite în vreme ce firmele de curierat s-au dezvoltat peste noapte. Un exemplu bun este ţara noastră, unde în ultimi cinci ani au apărut pe lângă multinaţionalele prezente (DHL, TNT, UPS), zeci de firme cu capital românesc (Fan Curier, Urgent Curier, Curier Expres, Fastius Curier, Cargus, etc).Previziunea legată de competiţia preţurilor pe internet în afacerile retail a devenit realitate, existând numeroase site-uri specializate în compararea preţurilor şi a termenului de livrare.Singura previziune care nu pare să fi adeverit (şi nici în viitorul apropiat nu prea are şanse să devină realitate) este diminuarea importaţei motoarelor de căutare. Autorii în argumentul lor se bazează pe faptul că oamenii vor memora brandurile de internet cu care fac afaceri. Însă aici le-a scăpat un lucru important şi anume natura minţii umane şi capabilitatea acestuia de a memora informaţii. Zilnic suntem bombardaţi de o cantitate imensă de informaţie, şi e imposbil să reţinem totul. Încă un lucru: pe net nu facem doar afaceri, şi nu facem afaceri în fiecare zi! Comunicăm, ne distrăm, căutăm informaţii. Oamenii nu vor sta de fiecare dată să memoreze în Istoricului net browserului pagina pe care au găsit un produs de care sunt interesaţi. E mai uşor dacă reţin câteva parametri al produsului şi tastează pe acestea în motorul de căutare care probabil este setat ca prima pagină. Hai să punem întrebarea în felul următor: care e mai uşor? Să tastezi numele brandului respectiv şi după aia să navigezi pe site, făcând click pe câteva ori până găseşti produsul sau serviciul dorit, sau tastezi în motorul de căutare parametri produsului dorit şi dai un Enter? Alt argument: însăşi autorii prevedeau competiţia preţurilor pe internet în afacerile retail. Ce va face o persoană care doreşte să achiziţioneze un produs să beneficieze de un serviciu? Se va duce direct pe site-ul unde a făcut o achiziţie anterioară şi va comanda din nou, sau o să caute cu ajutorul unui motor de căutare alte site-uri şi o să verifice dacă găseşte produsul/serviciul respectiv la un preţ mai rezonabil? Preţul va fi mai important decât brandul site-ului care-l furnizează. Asta binenţeles în cazul retailing-ului şi când este vorba de aceaşi produs/serviciu!Să revin din nou la cartea prezentată şi să explic de ce am ales titlul "Cele 10 legi muiabile ale internet brandingului" pentru acest articol. 10 şi nu 11 fiindcă am multe de spus împotriva legea divergenţei (legea cu numărul 10 în carte). Autorii au convingerea că tehnologiile nu converg ci diverg, luând ca exemplu câteva invenţii tehnologice care n-au avut un succes. Nu se poate afirma cu atâta convingere că tehnologiile sunt divergente! Da într-adevăr sunt câteva exemple pentru divergenţă aşa cum sunt exemple de reuşită şi pentru divergenţă. Autorii scriu că PalmPilot-ul, telefonul şi CD-player-ul nu vor fi reunite într-un singur aparat niciodată. Previziune greşită! Mulţi dintre noi deţinem un telefon mobil,care reuneşte aceste trei funcţii! Să luăm un alt exemplu: multifuncţionalele - se vând extrem de bine. Poate unele lucruri n-au avut succes din cauză că n-au apărut în momemtul potrivit! Al şi Laura era sceptic şi în privinţa radio-ului on-line! Scepticism care s-a dovedit a fii nefondat! Tot mai mulţi ascultăm radio pe net. Eu cel puţin ascult în fiecare zi 7-8 ore! Telefoanele mobile au funţia de navigare pe internet, şi traficul de date transmisă prin telefon e din ce în ce mai mare! Deja se poate face şi banking de pe telefonul mobil! Poate în urmă cu 7 ani era un lucru de ne imaginat, dar acum e realitate!Să ne uităm puţin la brandurile de internet. Unde era GOOGLE în urmă cu 7 ani? Nicăieri! Cu singuranţă autorii în momentul scrierii acestui cărţi habar n-aveau de aceasta! Acum? GOOGLE e una dintre giganţi din domeniul IT. Care brand are o notorietate mai mare: Amazon sau GOOGLE? Cu siguranţă GOOGLE! Şi GOOGLE nu e doar un motor de căutare. Înseamnă serviciu de e-mail cu aproape 3 GB spaţiu stocare în creştere continuă, dar înseamnă şi supravegherea traficului de pe site-uri prin GOOGLE Analitycs (poate ce mai bună în categoria FREE), hărţi şi fotografii prin satelit cu GOOGLE Maps şi FROOGLE, şi de ceva vreme chiar şi proprietarul blogger.com, pe care se află şi acest blog! Pe lângă asta înseamnă chat, spaţiu de stocare pentru fotografii şi şirul nu se opreşte aici. Nici YAHOO nu este ce era în urmă cu 7 ani! Cine foloseşte portalul YAHOO ca şi motor de căutare? Puţini! Toată lumea caută prin GOOGLE! Prin 2000 s-ar sputea să fi fost motorul de căutare numărul unu! Acum nu mai e! A devenit altceva: e-mail cu Yahoo Messenger-ul încorporat, host pentru milioane de grupuri de discuţie prin YAHOO Groups, şi aş putea continua!La un anumit punct autorii scriu că divergenţa este un lucru firesc iar convergenţa nu! Şi iau ca exemplu fizica, biologia şi natura, spunând că o companie acţionează împotriva legilor naturii când încearcă să construiască un brand pe internet! De s-ar întâmpla numai lucruri fireşti! Argumente prea slabe şi total nepotrivite în acest domeniu! Ce ar fii dacă şi în cazul internetului s-ar aplica legiile naturii? Nici nu vreau să mă gândesc!
În concluzie "Cele 11 legi imuiabile ale Internet brandingului" este o carte care merită a fi citită cu menţiunea că trebuie luată ca atare! Multe lucruri s-au schimbat după apariţia acestuia atât în tehnologie cât şi în internet branding. Legile ferm afirmate între timp au devenit muiabile între timp. Totuşi există câteva teorii care şi practici care funcţionează şi în prezent cum ar fii legea numelui propriu sau legea interactivităţii, dar vorbim de internet, nu?

Da, Campaign!

2007-07-04T18:43:00.000+03:00

De câteva luni am început şi eu să citesc Campaign, nu de alta să am o imagine despre sfera comunicaţională din România. N-am ţinut în mână o revistă aşa pozitivistă în viaţa mea. Numai vorbe bune, laude, şi advertisingul românesc în roz. Faptul că majoritatea articolelor sunt scrise de două persoane se simte. (to be continued...)

Ideea Forum Concurs 2

2007-06-04T23:55:00.001+03:00

Ideea Forum 2007 - http://www.ideaforum2007.blogspot.com/

Ce-ar fii dacă... s-ar organiza de către o companie o campanie de responsabilitate socială (CSR) care ar privi reciclarea ambalajelor (PET-uri, ambalaj din plastic, etc.) care provin din consumul produselor proprii. Persoanele care ar strânge ambalaje şi ar duce-o la centrele de colectare ar primi sume peste cea reală (de ex. de zece ori preţul la reciclare a unui kilogram de plastic). Pe lângă asta s-ar organiza prezentări interactive pe tema: "Noi am făcut mizerie, noi vom curăţa". Pe lângă asta, compania ar oferi pentru o anumită cauză (amplasarea tomberoanelor, reciclare ecologică, etc.) o sumă fixă după vânzarea fiecărui produs, pe o perioadă de timp determinată (CRM - cause related marketing). La început, în timpul şi la sfârşitul campaniei s-ar ţine conferinţe de presă. Ar fii benefic, dacă compania ar încheia parteneriate cu instituţii guvernamentale (Ministerul Apelor şi a Resurselor Naturale) şi non-guvernamentale (Greenpeace), eventual şi cu firme din alte domenii.

Ideea Forum Concurs 1

2007-06-04T21:07:00.000+03:00

Ce-ar fii dacă... o companie (de ex. producătoare de băuturi răcoritoare, bere, etc.) ar organiza o campanie PR. Iar unul dintre acţiunile campaniei ar fii imprimarea unor tăbliţe A3 sau A4 cu denumirile oraşelor mai mari, pentru studenţi care fac autostopul. Binenţeles tăbliţa ar conţine logo-ul brandului respectiv şi ar avea un slogan specific zonei, unde se află localitatea. De exemplu: Bucureşti - Unde voi găsi locaţii selecte... - Bere Ciuc

New media at Târgu Mureş 2 (Smartek Communications)

2007-05-30T16:54:00.000+03:00

In the past two years more new media supports appeared in Mureş.

At first I'm going to write about the most recent one, Smartek Communications. Smartek, as the inventors of the new media say, it's based on a simple ideea, and it's a new way of communication and beside this is atractive too. Smartek System it's a flexible, aesthetical and practical advertising media. The system it's placed in the public transport (buses), and it's composed of TFT monitors, graphical stations, GPS system and contorization equipment and it's led by a young team. These two charactaristics transform the Smartek Communications in a revolutionary one on the Romanian advertising market.
A short comment upon this: Even if it's true that the prices are low, the phisical coverege and the reach of the media it's not mentioned on the site of the company. As I travelled a few times on bus, and I didn't saw the TFTs only twice, I was led to the conclusion, that the system it's installed only in some of the bus lines. An other problem would be the low quality of the creative material. Beside this, I considere the hole ideea a genial one. If I would be instead of the company founders, I would insert some other content (video clips, documentary, etc.) between the spots.

Ce audienţă poate să aibă o reclamă outdoor poziţionat pe acoperişul unui maxi-taxi?

2007-05-28T14:10:00.000+03:00

Într-una din aceste zile când stăteam pe balconul universităţii, m-a surprins o reclamă outdoor pusă pe acoperişul unui maxi-taxi. Am început să mă gândesc: cine poate vedea această reclamă? Dacă stau şi mă gândesc, poate fii vazută doar din clădiri de peste două etaje. Deci ca reclama să fie văzută de cineva, persona respectivă trebuie să se uite pe geam, sau de pe balcon tocmai când trece maxi-taxiul. Aproximativ câte persoane văd suprafaţa respectivă? Bună întrebare, nu ştiu răspunsul, dar am senzaţia că nu prea mulţi...
Am auzit că în marile oraşe, unde aeroporturile sunt aproape de zonele locuite acoperişurile clădirilor sunt pline cu bannere uriaşe. Da, dar în cazul respectiv aeroporturile au un trafic de sute de mii sau chiar milione persoane pe an, aşa că merită să plăteşti pentru suprafaţa respectivă.
Revenind la subiect, sunt de părere că oamenii în domeniu (media planner, cei de la firma de optimalizare) ar trebui să se gândeacă înaintea amplasării materialului publicitar, despre posibila audienţă a suportului respectiv. Sunt convins că aceată soluţie, adică ampasarea materialului pe acoperişul unui autobuz, maxi-taxi etc. ar ar fii mai bună într-un oraş unde sunt măcar clădiri (şi aici nu mă refer doar la blocuri) înalte.

Arată-le că poţi

2007-05-14T00:10:00.000+03:00

Cei care se ocupă de campania pro Traian Băsescu n-au avut prea mult timp de gândit. Au lansat campania intr-un timp record. Până acum m-am întâlnit cu mesajul campaniei în outdoor (panouri, afişe) şi on-line. Faptul că au reuşit să transpună pe outdoor campania, m-a surprins. Au lucrat repede, şi bine. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că ar fii mâna celor de la GMP. Deşi nu sunt încă familarizat cu stilul fiecărei agenţii (presupun că fiecare are aşa ceva), execuţiile îmi sugerează asta. În plus am citit pe adPlayers.ro, că agenţia ar accepta să lucreze pentru preşedintele suspendat. Oamenii care au lucrat la campanie au mers pe o idee simplă, şi cred eu genială. Parcă am văzut gesturile prezente în execuţii şi pe alte poze. În urmă cu câţiva ani (prin clasa a 11-a) am vrut să fac o campanie (de parcă ştiam ce este o campanie pe atunci - nici acum nu ştiu de-a binelea) prin care vroiam să activez tinerii din oraşul meu natal, Sovata, să-şi exprime părerea unde au posibilitatea (forumurile unde se iau decizii asupra lor). Bine de ştiut că pe atunci tineretul, şi nu numai, era foarte pasiv în ceea ce priveşte viaţa socială. Acum s-au mai scimbat lucurile, deşi eu n-am ajuns să pun în practică ideea. Am găsit pe net o poză, pe care am vrut să-l folosesc pentru afiş. Se pare ca nu numai eu m-am gândit la aceste gesturi simple. Aceste gesturi ne şochează, indiferent, cine le face.

My first post

2007-05-09T16:12:00.000+03:00

After a few weeks of thinking, I decided to make a blog. In this way I can express myself more easily, I can share my thoughts about things on the communication field. This blog wouldn't be a usually one, because I'm going to write the posts in two languages: English and Romanian. This because I can express myself more properly in Romanian. So many many excuses for those who wouldn't understand any of my posts.